Parfumul unui altfel de Crăciun

16.12.2018
Bine vă regăsesc, dragi condeieri și prieteni! Nu ne-am văzut demult aici, reîntâlnirea fiind cu atât mai prețioasă. Timpul fiecăruia e drămuit, așa că haideți să ne bucurăm de revedere și să citim toate poveștile, pe rând. Când timpul ne permite, să lăsăm și câte un comentariu. Vă mulțumesc și vă doresc Sărbători fericite!

O felicitare făcută de mine, pentru voi!

…………….

Parfumul unui altfel de Crăciun

E soare, e cald, iar noi, copiii, ne învârtim în cerc, frumos, cuminte, repetând aceeași melodie și aceleași gesturi…

”Batista parfumată,

se află la o fată,

la o fată frumoasă,

pe care o iubesc!”

Cupcakes de Mirela Pete

Când a trecut vara? O frunză veștedă a căzut în mijlocul cercului de copii care se jucau acel joc vechi, de pe vremea străbunicilor…Începe școala! Cărți, caiete, ghiozdane, șorțuleț…Teze, note, băiatul dintr-a șaptea…
-Hei, privește pe fereastră, se văd dealurile Clujului acoperite cu zăpadă, semn că  a nins mult și va ține! E numai bună de săniuș!
Fratele meu era foarte entuziasmat de prima ninsoare.
-E vacanța de iarnă? Da?? Când a trecut toamna, cu ploile, cețurile, mirosurile de miere, scorțișoară și brumă?!…
Mâine e Crăciunul, dar parcă ieri era ziua mea, mereu cu ghiocei, frezii, viorele și zambile. Parcă acum au fost Paștile, cu ouă frumos încondeiate sau haios mâzgălite, că de-aia suntem artiști. Parcă ieri cutreieram a cincea oară Veneția, cu barca, cu vaporetto, pe jos, după care făceam plajă la Lido…Apoi ne bucuram de Klimt la Viena și cumpăram parfumuri din Gratz…Parcă toate astea au fost ieri.
Bradul înmiresmează casa numai și numai pentru că i-am parfumat  crengile stufoase, din material ecologic, cu ulei de pin. Mă uit în oglindă…Apare bărbia dublă, aia, da, aia care nu-i din cauza kilogramelor în plus, ci numai și numai a vârstei. Și ochii mei mari, frumoși cândva, uite cum s-au micșorat, iar vederea se diminuează… Gata, stop! Mâine e Crăciunul și am cea mai frumoasă și mai talentată fată din lume, cel mai frumos și mai capabil soț, de ce mă tot plâng?! Toate fac riduri, bănuiesc că alea întinse, umflate cu botox și silicon, dacă pușcă pe la cusături vor acoperi pământul cu piei ridate. Eu voi alege să îmbătrânesc natural, fără fițe, să îmi arăt vârsta și să profit de ea, pentru a fi scutită de anumite munci. Cool, nu-i așa?! Lunar, o pensie îmi va intra pe card, iar eu voi picta în liniște. Voi picta, voi desena, poate voi expune, mă voi bucura în liniște de realizările talentatei mele fiice, da, da…Vai, ce m-am lenevit!
Mă uit la frumoasa mea Enya, acum studentă la Grafică în anul II, talentată, inteligentă, originală, curajoasă, aparte în toate, o minunăție de fată, noroc să aibă, i-l doresc din plin!!! Când o văd, mă topesc și nu mă mai plâng de nimic. E sufletul meu și bucuria mea de-a fi, rațiunea mea de-a exista. Și-atunci…și-atunci Crăciunul recapătă sens. Îmi pun șorțul primit de la Mira, ăla nou, franțuzesc, un șorț de bucătărie cu mănuși asortate cu Parisul desenat pe el, și încep. Făină, ouă, vanilie, cacao, ciocolată, coajă de portocală, spumă, cireșe marasquino confiate, coajă de limetă zaharisită…Cupcakes din blat pufos, sirop aromat și toping de cremă, răzătură de trei ciocolate, gata, iată-le cum stau gata-gata să fie savurate de oaspeții dragi. Vinul cald împrăștie miros de scorțișoară, cuișoare, miere, vișine, că-i vin roșu de soi, portocalele feliate se lăfăie în punch, friptura se rumenește în cuptor, iar tortul cu cremă de nucă e tăiat și aranjat pe platoul cu cupolă din sticlă. Să vină colindătorii, să vină Moș Crăciun, să aleagă fiecare câte un pachețel cu numele lui sau unul oarecare, că sunt și pentru oaspeții nimeriți întâmplător, poate cei mai distractivi și așteptați dintre toți.
Când era mică, scumpa mea se bucura râzând, gesticulând și povestind pe limba ei, la vederea pomului. Voia să atingă toate podoabele, desfăcea, asemeni mie, rupând cu furie ambalajul, fiecare cadou. An după an, darurile au umplut camera  tot mai generos, așa cum și viața a fost și continuă să fie cu noi, pentru că nu ai voie să lenevești, trebuie să te miști, să înveți, să faci, să fii pe fază, cum s-ar zice. Și să nu te plângi. Așa că de la doi ursuleți și-un moș de ciocolată, am ajuns să facem daruri prețioase, alese cu gust, dar și  pachete trimise celor care nu au, cu tot dragul cu care am ajutat mereu, atunci când am avut cu ce.

………………………..

-Nu încerca, e mai rece decât apa rece! râdea unul din colegii mei de la Arte textile, când o prietenă subțire și înfășurată în  lânuri netoarse, vopsite artistic, voia să-și încălzească mâinile pe calorifer.
-Dă-mi un vin de-ăla de la alimentara, atunci, se zgribulea silfida, aprinzându-și o țigară carpați ”înflorită” de-atâtea cotoare.
Îmi vine în minte acel Crăciun cu picturi înșirate peste tot, una pe șevalet, lângă ea, abandonată, o paletă de culori…Bradul împodobit aștepta cuminte în sufragerie, părinții erau invitați undeva, darurile zăceau sub pom încă nedesfăcute, zăpada urca pănă către parterul blocului de unde am plecat mai târziu, ca vântul și ca gândul, în centrul orașului. În camera aceea mare și rece, încălzită cu un reșou,  plină de lumânărele colorate care-și trimiteau pălpâirea veselă peste tot și de beculețele care se găseau atunci și pe care le-am întins eu pe-un perete, lipite cu scotch, fără să știu că va deveni, cândva, o modă, mă văd pe mine abia ieșită din adolescență,  pictând zi și noapte, frenetic. Desenam ușor și bine, pictam lejer, croiam liber și aproape perfect, din prima, fără tipare și colam pielea și catifeaua cu artă, cusute după termocolare, peste alte materiale. Și imprimam mult pe material textil, sitele mele se folosesc și astăzi la UAD! Pictam artistic pe mătase, știam ce să fac cu textilele…Dar n-am mai făcut textile, m-am dus, odată cu revoluția, în alte sfere de activitate și acum îmi pare cam rău. Și anii aceia, 10 la număr, petrecuți în învățământ, unde am luat toate examenele cu 10 și chiar mi-a plăcut să lucrez cu copiii. Dar am ieșit din Atelier!
Of, amintirile mă năpădesc…Crăciunul acela a fost altfel, am ascultat colinde cântate de câteva formații rock, foarte reușite. Eu purtam un maieu din piele neagră, dublat cu mătase beige și un blazer din dantelă, croșetat de mână, garnisit cu colaje din piele, toate lucrate de mine. Eram admirată de prietenii de la Arte și nu simțeam nevoia tortului cu nucă rece și-al sarmalelor aburinde.
-Le halesc băieții! a spus, trăgând cu stete din alt carpați înflorit, subțiratica mea colegă, și-așa a și fost și bine că le-a mâncat cineva! Trăiam cu muzică, multă cafea tare și foarte multă artă, poate-o țigară mentolată la două ore, dar nu mai mult. Dansam mult, bine, nu oboseam și nu mă durea nimic…Mi-e dor de un asemenea Crăciun, cu mine ușoară ca fulgii care zburătăceau afară, cu parfum Inoubliable Elixir de Patchouli de la Reminiscence, care fusese preferatul hipioților și cu Led Zeppelin, Pink Floyd și Marillion, în zori de zi.
Afară ninge, a nins mult azi noapte, stați să vă arăt o poză făcută azi, 16.12.2018, când scriu această poveste, pentru că voiam să public alta, dar m-am răzgândit. Iată poza!

Banca mea plină de zăpadă, poză făcută azi dimineață!

Da, simt parfumul atelierului, al grundului, al cernelurilor și tușurilor de desenat. Al creioanelor și cărbunelui, în duct sinuos pe colile de desenat. Al albastrului de Prusia, cu aroma lui amăruie, de cianură, pe care o și conține. Simt galbenul de crom, aspru și chimic, albul de titan cu miros de var și lapte, carminul metalic și dulceag, terebentina uluitor de bine parfumată, dar și uleiul de in, atât de comestibil înmiresmat. Așa mirosea camera mea-atelier, miresme cărora li se adăuga Opiumul, parfumul scos de Casa Yves Saint-Laurent în 1977, de găsit și azi,  alături de veșnicul Elixir de Patchouli, al nostru, al nonconformiștilor. Era și Ma Griffe de Carven, ăla unic și original, nu făcătura de azi, dar și un Charlie bun și real, splash, de 50 ml, EDP, de la Revlon, iar un coleg de la Pictură avea un Pacco Rabanne, ”Tenere”,  interesant și sexy și toate astea se amestecau cu vinul, romul Havana, țigările, dansul, blugii, pielea veritabilă din care erau lucrate vestele sau aplicațiile hainelor ”ălora de la arte”, hahaha,  (nu existau imitații), tinerețea, parfumul lumânărilor de Crăciun, al prăjiturilor ajunse, într-un final glorios, pe măsuța mea cu intarsii și, cred, al sarmalelor. Dar mai ales mirosul, parfumul puternic al cafelei naturale matinale, care nu mi-a lipsit niciodată, mama fiind sursa de bază, ca și țigările fine, din care pasam câte un pachet și colegilor. De la 21 de ani nu am mai fumat, vă spun ca să nu mă credeți o fumătoare, pentru că nu mai sunt demult. Câteva portocale cu miros cum astăzi nu-l mai au, întregeau parfumata atmosferă. Și mirosea amețitor a multă artă, acea artă făcută cu pasiune.
Poate că am stat prea mult lângă mașina performantă de gătit, poate că am ieșit de prea multă vreme din atelierul de creație, fără să reintru, chiar dacă am făcut între timp o mulțime de alte forme de artă…Am vrut să ies pentru a fi aproape, etanș de aproape de cea mai dragă ființă din lume, pe care e timpul s-o las să respire mai liber. Știu și susțin cu argumente că și cărțile ilustrate, lucrările de graphic design, calendarele, desenele de modă și alte desene contează, ele alcătuiesc un Portofoliu care îți deschide orice ușă din lumea asta mare. Și totuși, îmi lipsește acel Crăciun, dar mai ales atelierul de creație plastică și am impresia că vor reveni degrabă, pentru că știu că și fetița mea, extrem de talentată, exact așa ceva își dorește, un atelier mare, spațios și luminos. Îl va avea și atunci să te ții expoziții! Așa să fie și Crăciun fericit și frumos!

Atelierul

Eu nu l-am avut niciodată, eu nu am avut atelier, chiar dacă am făcut cerere la UAP, unde am fost primită ca membră cu drepturi depline. Până le-am cerut ceva, că de dat, le-am tot dat. Am trecut doar prin unele, ateliere care nu erau ale mele, erau ale școlilor urmate și absolvite cu nota maximă, mereu.
Din mare fericire, Enya mea nu-i adepta meselor întinse, preferă ceva ușor, poate la un restaurant bun, știe să comande și să achite cu eleganță, știe să ceară online orice sau să se abțină, dacă trebuie. Dar nu va sta lângă plită. Mă privește cu ochii aceia unici, mari, turcoaz, frumoși și inteligenți:
-”Mami, Crăciunul înseamnă o muzică adecvată, daruri, un pom mic și chic, prieteni, familie, fapte bune, un pahar de vin, o portocală, o lumânare parfumată, o ciocolată fină primită în dar, o alta dăruită, beculețe, feerie. Fără preparate care abia încap în frigider și curățenie-mare-de-crăciun, de parcă biata casă n-ar fi fost aspirată  de secole. Să nu mai poți de oboseală în ajun, nu, asta nu! Se pot face și-alea, se plătește o femeie bună pentru așa ceva, să câștige și ea un ban. Sau o firmă. Se pot comanda prăjituri bune, nu multe, chiar și alte preparate, că de-aia munciți! Și eu de aceea mă pregătesc să devin ceva și cineva!”
Câtă dreptate are scumpa mea, o ador pentru asta. Să aibă sănătate, baftă și succes în toate, asta-i doresc și așa va fi mereu!
Da, da…altceva vreau acum și așa va fi. Da, așa va fi. Și parfumul va fi altfel simțit și apreciat.

Vă doresc din suflet să fiți fericiți și buni de Crăciun și să primiți daruri și bunătate!

Bună dimineața la Moș Ajun!
Crăciun fericit!

Noi trei: Enya, eu și Picky! Băieții, Xaba și Odin, prepară cocktailurile și fac poza! Avem căciuli mai frumoase, dar am uitat să ni le punem, așa că le-am colat peste! :))))) La mulți ani!

Și pentru că, pe lângă parfumul sărbătorii în sine avem și parfum creat de artiștii parfumieri, m-am gândit că cel mai bun pentru Crăciun, pe lângă deja cunoscutul Nuit de Noel de Caron la care nu voi renunta niciodată, ar putea fi Belle de Nuit de la Fragonard, un dulce-lemnos, trandafiros, pudrat, floral și condimentat.
Belle de Nuit al brandului Fragonard a fost creat ”ca o declarație de amor” în 1945,  în capitala mondială a parfumurilor, la Grasse, Franța. A fost modificat și relansat în 2005, dar și-a păstrat feminitatea, aura și latura atrăgătoare, imbatabilă. Este luxos, vrednic de o Regină a Nopții celei mai lungi. Mie îmi pare catifelat și strălucitor, ca o rochie de seară modernă, fără nimic de tanti, dar totuși bine croită. Simți dulceața prunelor uscate, mireasma de mirabilis (noptiță, floare țiclamen, parfumată), mosc, lemn, gardenie, violetă, trandafir de Nepal și geranium, toate compunând un vis de sărbătoare. E un parfum tandru, melodios și seducător. Potrivit sărbătorilor.

Foto Dragoș Alexandru

Versiunea de poșetă, mult mai persistent