Dacă zilele trecute erau Tăceri șoptitoare, azi vor fi Șoaptele privirilor, cu o sursă de inspirație comună: tabloul meu Femei plastice în grădină decorativă sau Voci în grădină. Lumea vizualului va acapara tot mai mult acest spațiu, dar asta nu înseamnă că scrisul nu va avea în continuare rolul și ponderea sa aici. Mai ales că, odată cu cartea Ce-au vrăjit zânele-n livezi, am primit o critică foarte frumoasă de la o mămică entuziasmată, care mi-a spus așa: ”fetița mea nu se poate hotărî dacă să-i placă zânele, cum sunt îmbrăcate și pieptănate, sau poeziile, pe care le învață pe de rost”. Există, oare, un sentiment mai frumos decât să auzi că ai făcut multă bucurie oamenilor și, mai ales, copiiilor? Așa că scrisul va continua și aici, și în cărțile pentru copii, pe care le am în minte.
Să revenim în atelierul meu de creație plastică, acum…Sper să vă placă.
Șoaptele privirilor de Mirela Rusu Pete